LEGENDA SALCIEI PLÂNGĂTOARE

   Se zice că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia şi-au scos săbiile cele ascuţite, au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă, şi au început să taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau să-l bată pe Iisus. Salcia nici nu bănuia la ce o să folosească ramurile sale, iar sufletul i s-a făcut mic, cât o furnică, când a văzut cum cruzii romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-L lovească cu nuielele pe spinare, până a început să-i dea sângele din răni. Iisus nu a plâns deloc şi a îndurat cu mândrie chinurile.Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat foarte tare că ea, neştiutoarea, îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.

Floriile......Vasile Alecsandri

Iată zile-ncălzitoare 

După aspre vijelii! 

Vin Floriile cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Primăvara-ncântătoare 

Scoate iarba pe câmpii, 

Vin Floriile cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Lumea-i toată-n sărbătoare, 

Ceru-i plin de ciocârlii. 

Vin Floriile cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Păcat, zău, de cine moare 

Şi ferice de cei vii! 

Vin Floriile cu soare 

Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare, 

Nu vrei cu mine să vii, 

Când Floriile-s cu soare 

Şi soarele cu Florii? 

Să culegem la răcoare 

Viorele albăstrii? 

Hai! Floriile-s cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Eu ţi-oi da de orice floare 

Mii de sărutări şi mii. 

Hai! Floriile-s cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Iar tu, dulce zâmbitoare, 

Te-i face că te mânii... 

Hai! Floriile-s cu soare 

Şi soarele cu Florii. 

Vasile Alecsandri