Tatal cu zece feciori

Un tata avea zece feciori,intr-o zi se gandi sa imparta averea sa celor zece feciori,ca poate se va gasi unul care sa aiba grija de el la batranete.Insa dupa ce impartise averea batranul incepu sa traiasca pe strada,ca nici un fecior nu-l primise.Intr-o zi,simtind ca i se apropie sfarsitul,ii chema la dansul si le-a spus:

-Dragii mei,eu nu mai am mult de trait.Moartea sta aproape de mine...Va multumesc tuturor de grija care mi-ati aratat-o!Cand am impartit averea intre voi,am oprit o traista plina.Vreau sa o las dupa moartea mea aceluia care se va ingriji de mine la imormantare.Toti ati fost buni cu mine si m-ati primit bine,n-am ce spune.Impartiti banetul din traista egal,daca toti ingrijiti de imormantare.Fratele vostru mai mare stie unde este ingropata traista.

Aceste vorbe au fost de ajuns.Nici nu sfarsi bine vorba sarmanul tata,si casa se goli.Toti alergara afara sa caute traista,se temeau sa nu ia altul mai multi galbeni ca celalalt.Sarmanul batran,vazand pana unde a ajuns dragostea feciorilor,ofta adanc si isi dadu sufletul.

Feciorii gasira traista cea mare si se suparara mult de tot cand in ea gasira numai cioburi de oale sparte.Tocmai in fundul traistei gasira o bucata de hartie pe care era scris:

,,Un parinte este in stare sa ingrijeasca zece copii,dar zece copii nu sunt in stare sa ingrijeasca un parinte.,,

,,Cinsteste pe tatal si pe mama ta,ca sa iti fie tie bine,si sa traiesti mult pe pamant!,,

Una zici alta se intelege

                                 Anecdota cu minuni

                                                      Una zici alta se intelege                                                                      Intr-o iarna cum se spune,un crestin de la Gadinti,vrand si el sa se-noiasca,pentru patuzeci de Sfinti.
Hotaraste ca sa-si faca,de-o cam-data pantaloni,dar sa-i aiba si de Pasti frumosi si buni.
Merge,deci la targ romanul,cerceteaza,rascoleste,si-un postav cu dungi albastre in sfarsit isi targuieste.
Are acum postav crestinul,dar un lucru il da pe ganduri:Sa nu-i faca croitorul pantaloni ca-n alte randuri;Ca-n mai multe randuri bietul,pantaloni cand poruncise,croitoru-n totdeauna tot prea scurti ii nimerise.Merge deci la croitorul,si de grije vrand a-i da,nu cunva iar scurti sa-i faca,ii vorbeste cam asa:                                                                                                                                  
-Ma cunosti ca-s din Gadinti,pantaloni sa-mi faci dintr-nsul pentru Patruzeci de Sfinti,Patruzeci de Sfinti asculta,vezi postav frumos in dungi:Pentru D-zeu vezi,insa sa mi-i faci ceva mai lungi.   Cum vorbeste omul,insa de postavul lui cu dungi,si cu grija ca sa-i faca pantaloni destul de lungi,incurcand pe sfinti in vorba si-ncurcand pe Dumnezeu,croitorul altfel lucru il pricepe-n gandul sau.Lui ii pare ca biet omul,poate-n mintea lui saraca...Sfintilor vrea pantaloni si lui Dumnezeu sa-i faca.Deci intreaba croitorul:                                                                                          -Vrei sai fac chiar pentru Sfinti?                                                                                                              -Da,da,da,mai este vorba,zice omul din Gadinti.Pentru Sfinti,ma rog,jupane,caci asa mi-e gustul mie,pentru Dumnezeu,vezi,insa,ca mai lungi ceva sa fie.
-Bine,croitorul zice,daca-ti este asa pe plac las atunci postavu-aicea si m-apuc eu de ti-l fac.                                                                                                                                                           
Si postavul omul-l lasa.Unu-ncepe sa croiasca,celalalt acasa pleaca.Deci lucreaza croitorul cam de joi si pana luni.Face patruzeci si una de perechi de pantaloni.Patruzeci mai maruntele,Sfintilor pe gandul sau,iar a patruzeci si una,mai lunguti lui Dumnezeu.                       Cand mai vine iar romanul,omul nostru din Gadinti,pantalonii sa-si ia gata pentru Patruzeci de Sfinti.Croitorul cum il vede zice:                                                                                                     
 -Hai bine ai venit,caci cu sfintii dumitale drept sa-ti spun m-am zapacit.Stii o zi intreaga-n,intreaga mi-am pierdut-o cu croiala,iar cusut si incheiatul dracu stie socoteala.
 -Ei,si cum,intreaba omul,dupa cum te vad pe spus,parc-ai vrea sa-mi spui ca inca pantalonii gata nu-s?                                                                                                                                              
-Ba sunt gata dar gandeste munca,frate,ce-am avut!Numai gauri cate fost-au,numai nasturi ce-am cusut!                                                                                                                                               
-Ei,au fost cum e sa fie,cum se cere negresit,ce te plagi asa jupane,da-i sa-i vad cum au iesit!                                                                                                                                                                  
 -Da,i-aduc;dar cum sa iasa,au iesit destul de bine;au iesit ca pot eu singur sa ma laud chiar pe mine.                                                                                                                                                        Cu aceste vorbe croitorul,da sa-i cate sa-i arate.Iata omul il asteapta,si cu gand ca totu-i bine,ce fel fi-vor pantalonii din postavul lui cu dungi?Fi-vor nimeriti ei bine?Fi-vor ei destul de lungi?Cand gandeste el mai bine,croitorul iata vine,si-i aduce vraf gramada,pantalonii ca sa-i vada.Iar apoi cand croitorul tot perechi,perechi ridica:Omul sta,holbeaza ochii,parca n-are ce sa zica.
-Si ce-i asta?intreaba in urma,omul nostru din Gadinti.
                                                                     
-Pantaloni,raspunse croitorul,pentru patruzeci de Sfinti.
-Cum?Dar pentru Dumnezeu,bre?Din postavul meu cu dungi?!...
 -Da,da sunt si pentru dansul,iata-i ici ceva mai lungi.                         

Nu face rau altuia

Un capitan de cavalerie a fost trimis in vremea unui razboi sa faca rost de nutret,pentru cai.El a plecat in fruntea soldatilor sai spre locul indicat,o vale singuratica,unde nu se vedea decat maracini.A vazut o coliba saracacioasa si a batut la usa.Un mosneag cu parul alb a deschis.                                                                   -Taica,arata-mi un loc de unde oamenii mei pot lua ceva nutret pentru cai.                                                      -Numaidecat,a raspuns batranul.                                                                                                                  Batranul porni inainte,iar soldatii il urmau.Dupa un sfert de ora de mers au dat de un frumos ogor cu orz.        -Aici este ce cautam,a strigat ofiterul.                                                                                                            -Putina rabdare,a zis batranul.                                                                                                                      Au mers mai departe si au dat peste alt ogor ci orz.Calaretii au descalecat,au cosit,au legat orzul si l-au pus pe cai,au incalecat si au plecat.Capitanul a zis atunci batranului:                                                                      -Taica ne-ai facut sa mergem degeaba mai departe,cel dintai ogor era mai bun decat acesta.                          -Se prea poate,a raspuns batranul,dar acesta nu este al meu.                                                                         Atunci capitanul i-a spus:                                                                                                                          

- CE TIE NU-TI PLACE ALTUIA NU-I FACE!

                                                                        

Unii calatoresc pana la capatul pamantului sa caute fericirea,

 cand de fapt aceasta se afla chiar langa ei.O inima multumita e fericita.
(Horatiu)