Caută înţelepciunea şi nu aurul

Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
Lasă-te bârfit şi nu bărfi. 
Fii blând şi nu fi zelos în rau…
Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. 
Fii bolnav cu cei bolnavi. 
Plângi cu cei păcătoşi. 
Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tau. 
Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. 
Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. 
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. 
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. 
Si de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. 
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. 
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. 
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar pînă seara. 
Şi de nu poţi măcar pînă seara, posteşte măcar să nu te saturi. 
De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău. 
De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. 
De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos. 
De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare. 
De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. 
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. 
De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…
De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. 
Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. 
Caută înţelepciunea şi nu aurul. 
Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. 
Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…
Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet pînă când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!
(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)

Nimic nu sunt...

Nimic nu sunt...
Un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care-ai pus lumina,
Un spin din care scoți un rău.

Nimic nu sunt...
O cupă spartă
Din care faci un heruvim.
Sunt măgărușul ce te poartă,
pe drumul spre Ierusalim.

Nimic nu sunt...
Un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să port,
să dau deoparte piatra rece,
când Tu dai viață celui mort.

Nimic nu sunt...
O trestie frântă
din care faci toiag de fier
O luminiță fumegândă
ce mâine fi-va stea pe cer.

Nimic nu sunt...
Dar Tu ești totul.
Și Tu Te-ai dat ca preț al meu,
Făcând din pieptul meu chivotul
ce poartă-n el pe Dumnezeu.

Nimic nu sunt...
Nimic sub soare.
Dar Tu-ai dat tot pentru nimic.
În veci să fii mereu mai mare ,
iar eu în veci, mereu mai mic.

Răsplata

Răsplata

Într-un sat de munte, era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor era omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:
- Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.
- Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, e drept?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit asemenea ghete, aşa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceasta părintele l-a refuzat.
Când a venit şi a treia zi să-i ceară bani, ţăranul i-a spus:
- Uite, măi băiete -văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină. Dar, în pod, e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică. Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici şi-ţi dau bani să-ţi cumperi ghetele.
N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat în curte, strigând:
- Gata, tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?
- Nu! - a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea. Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!
A plecat iar băiatul, dar nu putea înţelege de unde ştia tata că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate... Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte, şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.
- Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?
- Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să ştii că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheată. Ai înţeles?
Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete noi nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-a dus şi în grădină să îşi ajute tatăl. Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult decât atât, simţea cât de bine este să fii alături de părinţi şi să îi ajuţi.
„Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi înţelepciunea Domnului! " ( Sfânta Scriptură )