Iubesc oamenii simpli

Iubesc oamenii simpli

Se intampla sa ma indragostesc de oameni fara prea multe calitati, dar cu una singura care le acopera pe toate. Ma indragostesc de oamenii cu suflet frumos. Sunt oameni cu cicatrici in suflet, cu rani deschise chiar, fara ca inima sa li se urateasca. Doar un suflet frumos poate insenina chipul.
Mai exista si suflete chircite, izbite de rautati, lacomii, invidii…Oamenii acestia nu pot fi frumosi, oricat de stralucita le-ar fi mintea. Ce viata saraca au…Pacat ca unii oameni uita ca au suflet si nu mai privesc in el.
Sufletul e tot ce avem noi mai frumos si trebuie sa avem grija de el. Datorita sufletului stim sa zambim.
Ma indragostesc de o persoana amabila in autobuz, de o vanzatoare care ma serveste cu zambetul pe buze, de iubitorii de animale. Sunt o multime de oameni frumosi, dar agitatia zilnica ne impiedica sa-i observam. Sensibilitatea mea ma face mereu sa privesc in interiorul meu si-mi las sufletul sa simta si sa vorbeasca.
Oamenii au nevoie de oameni. Am nevoie de oameni minunati care sa imi umple sufletul, sa simt ca viata are gust datorita lor. Cate un pic de lumina din fiecare om frumos te face si pe tine sa stralucesti. Imi doresc ca oamenii sa invete ca puterea oamenilor buni si frumosi este mare si sa le caute compania, nu sa se faca ca nu ii observa.
Micile momente frumoase pe care mi le ofera un om, poate printr-un singur gest…imi raman in suflet. Omul acela, fara sa stie, isi pune amprenta pe sufletul meu. Un zambet, o privire, o imbratisare, o vorba…daca ele contin dragoste, fericirea e garantata.
Am intalnit oameni care m-au ajutat sa imi maresc increderea in mine si sa am curajul sa fiu eu insami. Am fost, la randul meu, un exemplu, un ajutor pentru cineva care a vrut sa fie un om frumos. In viata intalnim oameni care ne ajuta sa fim cum vrem sa fim.
Oamenii frumosi isi asculta inima si sunt in armonie cu ea. Oamenii frumosi nu-si vand sufletele pentru lucruri. Oamenii frumosi iubesc oamenii, adevarul, cuvantul, natura, darnicia, rasaritul, zambetul, simplitatea, imbratisarile.
Cand ti se adreseaza cuvinte frumoase…fa in asa fel incat sa le meriti!
Simplitatea si omenia dezvaluie un suflet frumos!

25 de aforisme

25 de aforisme

1.Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.
2.Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. 
3.Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate! 
4.Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.
5.Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa.
6.Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
7.Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca . sa isi dezvolte ambele calitati.
8.Timpul alocat fiecarei probleme de pe agenda sedintei va fi invers proportional cu importanta ei.
9.Majoritatea oamenilor sunt de acord cu cel ce-si tine gura.
10.A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta.
11.Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata.
12.O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.
13.Greselile copilaresti nu sunt facute de copii.
14.Cel ce scrie, transmite; cel ce vorbeste, comunica; cel ce gesticuleaza, convinge.
15.Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata.
16.Oamenii mari nu s-au considerat niciodata mari, oamenii mici nu s-au considerat niciodata mici!
17.Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
18.Cand te lupti cu propria-ti constiinta si esti invins, ai castigat!
19Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.
20.Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
21.Cand esti tanar, incerci sa schimbi toata lumeac and ai imbatranit,vrei sa-i schimbi pe cei tineri!
22.Omul destept nu se joaca "lapte gros" cu rinocerul.
23.Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant mai ales pentru noi, cei care, oricum, le stim pe toate.
24.Exista unii oameni care reusesc sa aibe succes chiar si atunci cand nimeni nu crede in ei, dar niciodata nu va avea succes unul care nici el nu crede in el insusi.
25.Intuitia este o stiinta exacta.

Trecea un om de Octavian Goga

Trecea un om 
de Octavian Goga 

Pe sub fereastra casei mele
In largul drumului de tara,
Sub cerul alb,stropit cu stele,
Trecea un om cantand aseara.
Era un cantec care spune
Durerile ce-aduna anii
Trist ca un plans de-ngropaciune,
Cum numai ei il stiu taranii.
De unde oare calatorulIl adusese-n sat la mine,
Din ce mister pornea fiorul,
Din ce adanc,din ce ruine?
Il ascultam cum jalea-i blanda
Deasupra vailor se-mparte,
Nemangaiata si plapanda,
Ca o mustrare de departe.
Si cum se risipea-nainte
Oftarea lui indurerata,
O clipa mi-am adus aminte
Ca si eu am cantat odata...
,

Cinsprezece lucruri pe care Dumnezeu nu te intreaba

Cinsprezece lucruri pe care Dumnezeu nu te intreaba

1. Dumnezeu nu te intreaba ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport;
2. Dumnezeu nu te intreaba cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta;
3. Dumnezeu nu te intreaba despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine;
4. Dumnezeu nu te intreaba ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti;
5. Dumnezeu nu te intreaba cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata;
6. Dumnezeu nu te intreaba care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine;
7. Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai "muncit peste program" cu familia si pentru cei dragi;
8. Dumnezeu nu te intreaba cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau;
9. Dumnezeu nu te intreaba ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta;
10. Dumnezeu nu te intreaba ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa aii ajuti pe ceilalti;
11. Dumnezeu nu te intreaba cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten;
12. Dumnezeu nu te intreaba cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora;
13. Dumnezeu nu te intreaba ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu lor;
14. Dumnezeu nu te intreaba ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut;
15. Dumnezeu nu te intreaba de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.

Recunostinta

Recunostinta

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame.
Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet…!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.
Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.
Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa…!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.
O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.
Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…

Sa nu te indoiesti niciodata ca nu vei culege ceea ce semeni…
Nu exista intamplarea… exista o invizibila mana a destinului care reda fiecaruia ceea ce a dat…

Inocenţa

''Inocenţa este o stare originară. De aceea se poate mai greu prinde în formele logicii şi proceda la analiză. Inocenţa presupune ceva calitativ, ceva ce aparţine unor date imediate; ea este o stare pură care se experimentează interior. În faţa inocenţei nu putem rămâne indiferenţi, înclinarea către această stare fiind implicată în calitatea noastră de oameni, căutători ai absolutului. Umanitatea noastră e tulburată; cei mai mulţi dintre oameni nu mai vor să cunoască şi nu mai cultivă decât florile unei lumi plăpânde şi înşelătoare, nedemne stări şi forme ale fragilităţii noastre. Noi nu mai cunoaştem şi nici nu mai străbatem pajiştile unde creşte floarea albă a inocenţei; nu ne mai place parfumul ei delicat şi pur. Unde e sufletul mare, înamorat de acea senină şi permanentă primăvară spirituală?
Oamenii nu mai ştiu binele şi frumuseţea stărilor de început pentru că ignoră imaginea lor divină şi căile care o fac să se manifeste. Climatul favorabil stărilor pure nu se mai produce. Inocenţa florilor şi inocenţa copiilor aduc amintirea începuturilor. Dacă nu ar fi copiii, lumea noastră nici nu ar mai şti că starea de inocenţă mai există. Un adult total inocent ar fi un nonsense intelectual şi o adevărată nenorocire socială. Oamenii ar râde şi ar specula crud pe seama lui. Copilul e curat, e blând, e împlinit, dar mai ales copilul este inocent. El nu cunoaşte şiretenia; de aici vine în primul rând superioritatea lui ca stare morală; de aici decurge frumuseţea şi candoarea lui naturală.
Creştem copii într-o lume fără suflet, o lume care ia drept slăbiciune sau prostie tot ceea ce este delicat şi pur, tot ce isvoreşte din puterile dragostei şi adevărului, temelii ale existenţei noastre morale. Inocenţa înlătură florile răului; ele nu pot coexista şi formele lor de manifestare nu se îngăduie. Inocenţa păstrează în om ceva din starea lui paradisiacă. Marii înţelepţi o caută, o experimentează, dar modelul rămâne tot al copiilor pentru că inocenţa lor este stare a naturii lor, nu aspiraţie şi disciplină cum apare la cei mai buni dintre oamenii vârstnici.'' 
Ernest Bernea

Niciodata nu este tarziu

  Uneori in tensiunea momentului , uitam de sentimente ,uitam de oameni , uitam de noi insine, dar eu sunt mereu aici si imi aduc aminte cat de mult conteaza sa dai si nu sa iei nimic inapoi!
 Fiecare am venit cu un scop anume pe acest pamant,nimic nu este la voia intamplari.
 Unii oameni au ales sa cante ,altii stiu sa danseze , cativa pot glumi ....eu am ales sa iubesc , sa iubesc tot ce ma inconjoara,dar mai ales sa iubesc oamenii simpli dar cu suflet mare... 
 Si totusi nu e niciodata prea tarziu pentru nimic. 
 Putem invata sa cantam, sa zburam, sa dansam, sa speram, sa iubim, la orice varsta. 
 Nu e tarziu, insa, atata vreme cat inima bate. 
 Adevarata proba este sa sti sa nu renunti niciodata la viata.

Zece citate si sfaturi de viata

1."Adevarata menire a omului este de a trai, nu doar de a exista. De aceea nu-mi voi irosi zilele sa mi le lungesc. Voi folosi clipele ce mi s-au incredintat cat mai cu folos." Jack London

2."Timpul este distanta dintre lansarea ofertei divine si momentul in care ne decidem sa raspundem acesteia." Parintele Galeriu

3."Un om de succes este acela care poate construi o fundație solidă cu cărămizile pe care alții le aruncă în el." 
David Charles Brink

4.Medicamentele şi sfaturile familiei sunt două lucruri mai plăcute de oferit decât de primit. Anonim

5.Căsnicia nu ne face nici mai buni, nici mai răi, ci doar intensifică la bine şi la rău ceea ce deja se găseşte în noi. – Sydney J. Harris

6.Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt nenumărați. – Nichita Stănescu

7.A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger. – Nichita Stănescu

8.Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne. – Octavian Paler

9.Plăcerea adevărată este de a sta cu cineva la masă. – Antoine de Saint Exupery

10.Ospitalitatea, curtoazia și prietenia sunt întâlniri ale omului în om. – Antoine de Saint Exubery

Mărturisire-Liviu Rebreanu

“Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”
O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.
Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…
Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!
Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.
Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi! Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.
Cel ce pricepe viaţa stelelor pricepe şi iubirea omenească! Iubirea nu cunoaşte cuvintele credincios şi necredincios. Iubeşti pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înşelat. Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.
Iubeşti, suferi, trăieşti: iată troiţa iubirii. Sărutările îţi alină setea, dar lacrimile îţi trezesc în suflet doruri mari, istovitoare şi dragi, pe care nu ţi le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veşnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor.
O bobiţă de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare şi mai preţioasă decât sărutările şi îmbrăţişările tuturor femeilor din lume… O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferinţele sunt deşarte! îţi şopteşte un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deşertăciuni mari, nimicuri pline de durere… Şi totuşi, pentru aceste nimicuri deşarte, pentru aceste deşertăciuni nepătrunse aş fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aş fi în stare să-mi dau chiar viaţa…
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deşertăciunile lumeşti, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deşartă din toate.”
Liviu Rebreanu, “Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”
O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.
Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…
Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!
Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.
Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi! Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.
Cel ce pricepe viaţa stelelor pricepe şi iubirea omenească! Iubirea nu cunoaşte cuvintele credincios şi necredincios. Iubeşti pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înşelat. Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.
Iubeşti, suferi, trăieşti: iată troiţa iubirii. Sărutările îţi alină setea, dar lacrimile îţi trezesc în suflet doruri mari, istovitoare şi dragi, pe care nu ţi le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veşnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor.
O bobiţă de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare şi mai preţioasă decât sărutările şi îmbrăţişările tuturor femeilor din lume… O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferinţele sunt deşarte! îţi şopteşte un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deşertăciuni mari, nimicuri pline de durere… Şi totuşi, pentru aceste nimicuri deşarte, pentru aceste deşertăciuni nepătrunse aş fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aş fi în stare să-mi dau chiar viaţa…
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deşertăciunile lumeşti, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deşartă din toate.”

Citate intelepte

Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu.-Nelson Mandela

Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.-John C.Maxwell

Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.-Schopenhauer

Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.-George Bernard Shaw

Mințile luminate discută idei; mințile mediocre discută evenimente; mințile mici discută oamenii.-Eleanor Roosevelt 

Cand o usa se închide, o alta se deschide; dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.-Hellen Adams Keller

Nu sunt destept,dar cand privesc in jur prind curaj.-Ion Creanga

Este mai bine să taci cu riscul de a fi considerat un prost, decât să vorbești și să elimini definitiv orice îndoială.-Maurice Switzer

Citate despre întelepciune

 Nu e întelept sa fii sigur de întelepciunea cuiva, este bine sa-ti amintesti ca cel puternic s-ar putea sa slabeasca si ca cel întelept sa greseasca.

 A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.

 Bunul simt nu este nici intelepciune, nici ratiune, are cate ceva si din una si din cealalta.

 Intelepciunea este puterea de a pune timpul si cunostintele noastre la buna folosinta.

 Este întelept nu acel care e preocupat de ceea ce-i lipseste, ci acel care se bucura de ceea ce are.

 O minte chibzuita stie sa traga folos din orice lucru.

Plugusorul

Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascuttati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.

Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,

Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,

Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
Isi umplu cu aur mana.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a intors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.

Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!

Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
In capul pamantului,
In bataia vantului.

Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.

Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!

In camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;

Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si... gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,

Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

O,Iisuse!

O,Iisuse, noi stim ca Tu esti milostiv
si ca Ti-ai daruit Inima Ta pentru noi.
Ea este incununata cu spini
pentru pacatele noastre.
Noi stim ca Tu Te rogi continuu
pentru ca noi sa nu ne pierdem.
Iisuse, ajuta-ne atunci cind pacatuim.
Prin Inima Ta Preasfinta,
fa sa ne iubim unii pe altii,
fa sa dispara ura dintre oameni.
Arata-ne Iubirea Ta!
Noi Te iubim cu totii si dorim
ca prin Inima Ta de Pastor
sa ne eliberezi de orice pacat.
Vino in fiecare inima, Iisuse!
Bate, bate la usa inimii noastre,
fii rabdator si nu obosii niciodata.
Noi suntem inca impietriti
pentru ca nu am inteles inca Iubirea Ta.
Bate continuu, O, Iisuse
si fa sa-ti deschidem inimile
macar atunci cind ne amintim
de Patimile Tale indurate pentru noi.
AMIN

Doamne asculta-mi si ruga mea!

Doamne asculta-mi si ruga mea!

Eu ma culc sunt obosit,
Insa Tu Iisuse iubit
Vin de-nchide ochii mei,
Cum faci la copii tai.

Iarta tot ce am gresit,
Ca sa dorm mai linistit,
Fapta, vorba, ori ce gand
Ca sa fiu curat si sfant.

Vie ingerasul meu
Iisuse din cerul Tau!
sa ma apere mereu,
Ca sa nu patesc vreun rau.

Binecuvanteaza Tu,
Pe parintii mei acum,
Frati, surori si pe copii,
Tu cu noi mereu sa fii.

Astazi s-a nascut Hristos-colind-

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Mititel infasatel
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati

Neaua ninge
Nu-l atinge
Vantul bate
Nu-l razbate
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si de acum
Pana-n vecie
Mila domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucuratï!

Noapte de vis-colind-

Noapte de vis
Timp prea sfant
Toate dorm , pe pamant
Doar doua inimi vegheaza
Pruncul dulce viseaza
Intr-un leagan de cat
Intr-un leagan de cant.

Noapte de vis
Timp prea sfant
Dumnezeu , rade bland
Pieptu-i varsa iubire
Lumii-i da mantuire
Pace-n i-a aducand
Pace-n i-a aducand

Noapte de vis 
Timp prea sfant
Pastorasi , vin cantand
Ingerii cant' Aleluia
Lumii vestesc bucurïa
Domnul e pe pamant
Domnul e pe pamant.

Citate alese...

Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. (Henry David Thoreau)

Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. (Sidney J. Harris)

Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit (Cynthia Nelms)

Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. (Mark Twain)

Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. (Albert Einstein)

Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. (Albert Einstein)

Viata e ca o poezie, dacà intarzii sà o intelegi ai pierdut universul.( A.Rusz)

Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii, e inima adevaratei prietenii,

Invata sa alungi lacrima cu un zambet chiar si atunci cand te doare,invata sa suferi,sa iubesti,sa ierti caci numai asa vei fi faricit(a)!!!Invata sa treci cu folos prin viata,iar pe unde treci sa daruiesti oamenilor :sperante,vise...NU UITA :Iubeste mereu!!!

Cata vreme avem amintiri, trecutul continua sa existe. Cata vreme avem speranta, viitorul ne asteapta. Cata vreme tu existi, merita sa traiesc prezentul.

Lectii pentru viata

Viata...

   Orice lucru care ţi se întâmplă devine învăţătorul tău. Secretul este să înveţi să te aşezi la poalele propriei tale vieţi şi s-o laşi să te înveţe. Tot ceea ce ţi se întâmplă este fie o binecuvântare, care este, în acelaşi timp, o lecţie, fie o lecţie, care este, în acelaşi timp, o binecuvântare.Toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.Unii oameni apar în viaţa noastră ca o binecuvântare, alţii ca o lecţie.

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, 

înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. 

Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.

Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? La şcoală ţi se dă o lecţie, apoi un test. În viaţă, ţi se dă un test care te învaţă o lecţie.

Citate alese...

“Nu se cuvine să judecăm oamenii după ce nu ştiu, ci după ce ştiu şi felul în care ştiu.”
 Vauven Argues

“Uneori cursul vieţii este un râu căruia i-au secat bucuriile, dar când plouă interminabil îşi iese din matcă!” 
Elena Stan

"Nu lăsa pe nimeni să fie prioritatea ta, în timp ce tu rămâi doar o opţiune a lor." 
Albert Camus

“Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.”
 Khalil Gibran“

Dacă cineva îţi va spune că sufletul se duce odată cu trupul şi că ce moare nu se mai întoarce niciodată, atunci să-i spui aşa: floarea se ofileşte, dar rămâne sămânţa tainică precum veşnicia vieţii.” 
Khalil Gibran

"Nu avem atât nevoie de ajutorul prietenilor cât mai ales de încrederea în ajutorul lor." 
Epicur

“Înainte să te desparţi de cineva, gândeşte-te că e ca şi cum ai tăia un copac. Şi-apoi, gândeşte-te tu, cam după cât timp mai creşte copacul ăla la loc şi la fel de frumos cum a fost?” 
Alexandru Daniel Cenuşă