Anecdota cu minuni
Una zici alta se intelege Intr-o iarna cum se spune,un crestin de la Gadinti,vrand si el sa se-noiasca,pentru patuzeci de Sfinti.
Hotaraste ca sa-si faca,de-o cam-data pantaloni,dar sa-i aiba si de Pasti frumosi si buni.
Merge,deci la targ romanul,cerceteaza,rascoleste,si-un postav cu dungi albastre in sfarsit isi targuieste.
Are acum postav crestinul,dar un lucru il da pe ganduri:Sa nu-i faca croitorul pantaloni ca-n alte randuri;Ca-n mai multe randuri bietul,pantaloni cand poruncise,croitoru-n totdeauna tot prea scurti ii nimerise.Merge deci la croitorul,si de grije vrand a-i da,nu cunva iar scurti sa-i faca,ii vorbeste cam asa:
-Ma cunosti ca-s din Gadinti,pantaloni sa-mi faci dintr-nsul pentru Patruzeci de Sfinti,Patruzeci de Sfinti asculta,vezi postav frumos in dungi:Pentru D-zeu vezi,insa sa mi-i faci ceva mai lungi. Cum vorbeste omul,insa de postavul lui cu dungi,si cu grija ca sa-i faca pantaloni destul de lungi,incurcand pe sfinti in vorba si-ncurcand pe Dumnezeu,croitorul altfel lucru il pricepe-n gandul sau.Lui ii pare ca biet omul,poate-n mintea lui saraca...Sfintilor vrea pantaloni si lui Dumnezeu sa-i faca.Deci intreaba croitorul: -Vrei sai fac chiar pentru Sfinti? -Da,da,da,mai este vorba,zice omul din Gadinti.Pentru Sfinti,ma rog,jupane,caci asa mi-e gustul mie,pentru Dumnezeu,vezi,insa,ca mai lungi ceva sa fie.
-Bine,croitorul zice,daca-ti este asa pe plac las atunci postavu-aicea si m-apuc eu de ti-l fac.
Si postavul omul-l lasa.Unu-ncepe sa croiasca,celalalt acasa pleaca.Deci lucreaza croitorul cam de joi si pana luni.Face patruzeci si una de perechi de pantaloni.Patruzeci mai maruntele,Sfintilor pe gandul sau,iar a patruzeci si una,mai lunguti lui Dumnezeu. Cand mai vine iar romanul,omul nostru din Gadinti,pantalonii sa-si ia gata pentru Patruzeci de Sfinti.Croitorul cum il vede zice:
-Hai bine ai venit,caci cu sfintii dumitale drept sa-ti spun m-am zapacit.Stii o zi intreaga-n,intreaga mi-am pierdut-o cu croiala,iar cusut si incheiatul dracu stie socoteala.
-Ei,si cum,intreaba omul,dupa cum te vad pe spus,parc-ai vrea sa-mi spui ca inca pantalonii gata nu-s?
-Ba sunt gata dar gandeste munca,frate,ce-am avut!Numai gauri cate fost-au,numai nasturi ce-am cusut!
-Ei,au fost cum e sa fie,cum se cere negresit,ce te plagi asa jupane,da-i sa-i vad cum au iesit!
-Da,i-aduc;dar cum sa iasa,au iesit destul de bine;au iesit ca pot eu singur sa ma laud chiar pe mine. Cu aceste vorbe croitorul,da sa-i cate sa-i arate.Iata omul il asteapta,si cu gand ca totu-i bine,ce fel fi-vor pantalonii din postavul lui cu dungi?Fi-vor nimeriti ei bine?Fi-vor ei destul de lungi?Cand gandeste el mai bine,croitorul iata vine,si-i aduce vraf gramada,pantalonii ca sa-i vada.Iar apoi cand croitorul tot perechi,perechi ridica:Omul sta,holbeaza ochii,parca n-are ce sa zica.
-Si ce-i asta?intreaba in urma,omul nostru din Gadinti.
-Pantaloni,raspunse croitorul,pentru patruzeci de Sfinti.
-Cum?Dar pentru Dumnezeu,bre?Din postavul meu cu dungi?!...
-Da,da sunt si pentru dansul,iata-i ici ceva mai lungi.
