Un tata avea zece feciori,intr-o zi se gandi sa imparta averea sa celor zece feciori,ca poate se va gasi unul care sa aiba grija de el la batranete.Insa dupa ce impartise averea batranul incepu sa traiasca pe strada,ca nici un fecior nu-l primise.Intr-o zi,simtind ca i se apropie sfarsitul,ii chema la dansul si le-a spus:
-Dragii mei,eu nu mai am mult de trait.Moartea sta aproape de mine...Va multumesc tuturor de grija care mi-ati aratat-o!Cand am impartit averea intre voi,am oprit o traista plina.Vreau sa o las dupa moartea mea aceluia care se va ingriji de mine la imormantare.Toti ati fost buni cu mine si m-ati primit bine,n-am ce spune.Impartiti banetul din traista egal,daca toti ingrijiti de imormantare.Fratele vostru mai mare stie unde este ingropata traista.
Aceste vorbe au fost de ajuns.Nici nu sfarsi bine vorba sarmanul tata,si casa se goli.Toti alergara afara sa caute traista,se temeau sa nu ia altul mai multi galbeni ca celalalt.Sarmanul batran,vazand pana unde a ajuns dragostea feciorilor,ofta adanc si isi dadu sufletul.
Feciorii gasira traista cea mare si se suparara mult de tot cand in ea gasira numai cioburi de oale sparte.Tocmai in fundul traistei gasira o bucata de hartie pe care era scris:
,,Un parinte este in stare sa ingrijeasca zece copii,dar zece copii nu sunt in stare sa ingrijeasca un parinte.,,
,,Cinsteste pe tatal si pe mama ta,ca sa iti fie tie bine,si sa traiesti mult pe pamant!,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu